Maine se face un an.
Si uite cum trece viata… nu mai pot sa cant “ca la 20 de ani…”, le las altora ocazia sa o faca. Si totusi, pot spune ca a fost un an multumitor pentru mine, cel putin pe cateva planuri… poate nu chiar cele pe care mi-am dorit, ci pe cele care cel mai probabil, o sa-mi foloseasca pe viitor.
O sa ma pot lauda pe viitor, ca la 20 de ani, am avut o ascensiune profesionala mai mult decat multumitoare. La 20 de ani, mi s-au implinit dorinte, nu neaparat cu caracter material, ci moral. A fost varsta la care in sfarsit pot spune… ca am vazut cam tot ce mai era de vazut pe meleagurile noastre. A fost varsta la care am simtit cel mai mult, ca azi sunt mai bun ca ieri. A fost varsta in care mi-a lipsit cel mai mult o parte din trecut, dar si varsta la care am realizat ce viitor stralucit pot avea in continuare… pe toate planurile.
20 de ani, a fost varsta in care am inceput sa realizez ca dorinta mea cea mai mare si scopul pentru care traiesc, nu e chiar atat de departe pe cat parea candva. 20 de ani… varsta in care am inceput sa deosebesc visele de dorinte. 20 de ani, varsta la care am devenit 100% independent de toti ceilalti, pe propriile-mi picioare. 20 de ani, varsta la care am realizat ca exista loc de mai bine, decat acel “foarte bine” care era “on top of all”. 20 de ani, varsta la care am pus poate pentru primele dati ratiunea in fata emotilor… si am devenit invingator. 20 de ani, varsta la care mi-am vazut visul indeplinit in mainile altor oameni. 20 de ani, varsta la care am realizat ca tot ce inseamna mare, isi are mica lui buturuga… si ca orice buturuga mare, a fost mica la inceput. 20 de ani… varsta de care o sa-mi amintesc cu cel mai mare drag; 20 de ani, varsta despre care o sa povestesc nepotilor… 
)
Maine, e o alta zi. Un alt nou inceput pentru mine… cum ma simt astazi? Dezorientat. Un pic melancolic si trist pentru timpul care parca a zburat prea devreme… si uneori ma incurajez, “sunt tanar, am 21 de ani”, si privesc in urma… ma simt ca un batran privindu-si tineretile. Nu e “cul” deloc pentru un om care la varsta asta, poate nu ar trebui decat sa-si adune sufletul de prin cluburi, baruri si restaurante… sau cel putin, asta incearca societatea sa ma invete. Not me, not I…
Pana la urma, vreau sa cred ca am trait foarte multe lucruri intr-un timp atat de scurt, si nu-mi pot aduna emotiile intr-un singur gand ca sa-mi fie mai usor sa ma eliberez de ele…
Asta sunt eu, Adelinu… cel care traieste intens momentul si pune pret pe fiecare detaliu. Cel care nu uita cum i-a zambit fata aceea dulce din metrou, cel care nu uita ultima adevarata betie si toti prietenii ce erau atunci in jurul lui, costumul si cravata ce-i adaugau titlul de “Manager”, cel care se urca in carut in Hypermarket, si alearga cu el printre rafturi…
Un tip aparent comercial – imbinat cu lucrurile pe care lumea din ziua de azi tinde sa le uite, vise, ganduri, amintiri… inconsecventul ce trece dintr-o extrema in alta, aratand partea cea mai frumoasa a lucrurilor… ce se afla de cele mai multe ori, dincolo de limite.
Si mai adaugam un numar…
21!
LA MULTI ANI,cu veselie.
Sanatate pe vecie.
Casa plina de bucate.
Dragoste pe saturate.
Bani la greu.
Noroc cu carul.
LA MULTI ANI,Si sus paharul !!!
LA MULTI ANI frumosi si plini de realizari pe toate planurile!