“…si cu privirea ei fixata in ochii tai, simteai ce doreai sa ii spui, dar iti lipseau cuvintele. parca, nu le mai aveai. Stii ca nu e bine ceea ce faci, dar ochii ei sunt plini de dorinta. Cum mai poti, sa te opresti? Si povestea merge mai departe.”
dorinta.
“…ti-a spus totul, pana la ultimul cuvant. Ai incercat sa-i explici, ca nu poti, ca nu e bine sa faci asta, dar ea, ti-a spus ce vrea! Cu privirea aceea “lunga”, indreptata spre tine dintr-un punct superior, fiecare miscare e atent monotorizata. Nu mai ai nicio alta cale de scapare!”
impunere.
“Iti zambeste fals, dar se straduieste sa-ti lase impresia, ca totul e in ordine si ca nimic nu s-a intamplat. Simti ca a deranjat-o ceea ce i-ai reprosat, dar ea – e ea. Incerci sa mai spui doar un cuvant in plus, si ridica capul din pamant. Ii zaresti ochii in lacrimi, si nu mai este nevoie de nimic in plus… iti este confirmat.”
tristete.
“…e cu totul si cu totul preocupata de altceva. Vorbesti, te priveste pentru o secunda, si se intoarce. Practic, e in lumea ei. Nici nu existi.”
indiferenta.
“…si tot ce e in jurul ei, radiaza. E plina de implinire, bucurie. Te priveste zambind cu un zambet larg, dupa ce iti da drumul din bratele ei. Apoi un moment de tacere, lasa pentru o secunda capul in jos, apoi te priveste din nou, zambind ca un copil. Te priveste, si nu spune nimic. Vrea sa o faca, dar nu stie cum sa iti multumeasca indeajuns. E fericita, e fericita din cauza ta. E fericita, pentru tine. Si totusi, desi stie, nu o poate spune. Cuvintele, ar insemna prea putin… si inca te priveste inmarmurita… “
fericire.
