Intr-o doza de plictiseala, cand aproape toti prietenii mei erau plecati din Bucuresti pentru ca fusese 24 Mai (zi libera, dupa cum bine stiti), decid sa ies sa iau o gura de aer, dupa ce aproape toata ziua mi-o petrecusem in casa. Ies din bloc, si o iau la pas. Si incepe plimbarea: Eroilor, Regina Elisabeta, Unirii, s.a.m.d.
Ma uitam la cladirile din jurul meu, si imi dadeam seama ca toate lucrurile de care auzeam candva la televizor, sunt aici. Ma uitam pe blocuri, tot felul de logo-uri la care mai de care brand-uri. Tot de ce auzeai candva si parea “wow”, e aici. Si devine plictisitor, pentru ca ai totul – chiar si atunci cand nu iti trebuie. Chiar sufocant as spune. Vorba aia… tot ce vrei, gasesti in Bucuresti. Imi amintesc ce-mi zicea un prieten acum vreo 8 luni cand i-am zis ca plec in Bucuresti: “dute tata… ca acolo-i miezul”. Ok ok, miez miez, dar te plictisesti si de ala. Multi vin aici pentru un job bun, pentru facultate, etc. Personal, am reusit si in provincie, dupa cum am mai zis, nu de aia ma aflu aici. Merg, merg si deja mersul devine plictisitor. Turabo Cafe peste tot, Guri de metrou, RATB-uri cat vrei, Mega Image si SensiBlu. “Lucruri” care le vezi la tot pasul. Tot, comercial.
Ma satur de plimbarea pe jos, si ma indrept catre Bizou (pentru cei ce nu-l cunosc, motanul meu de suflet cu 4 roti). Si, decid sa fac o scurta plimbare catre o zona din afara Bucurestiului, pe care am pornit candva si mi s-a parut interesanta. Cu greu, cu chiu si cu vai (a, nu mai e interesant Bucurestiul pentru ca are toate tipurile de gropi), imi dau seama ca ma indrept catre Pipera. Cartiere rezintentiale, blocuri gri si multa multa multa multa campie. Acelea sunt gura de aer a Bucurestiului. Un fel de mini-provincie. Si totusi, nimic interesant. Mai merg ce mai merg, si imi dau seama, ca ajung pe centura Bucurestiului. In sfarsit, motanul meu poate sa toarcă. Inca odata, imi dau seama ca imi place sa calatoresc. Si ma gandesc, in timp ce conduc… de ce mai stau aici? Pentru ce sa mai astept 3 luni sa ma mut? Un apartament bine aranjat (pentru care oricum platesc, si platesc bine), o conexiune buna la internet sau un contract… ?! Nu, chiar nu sunt lucruri care sa ma tina pe mine aici.
[...]
Ajung la iesirea de pe centura Bucurestiului, la iesirea din Otopeni/intrarea in Bucuresti. Si parca ca niciodata, un mare mare mare roi de masini se indreapta catre Bucuresti (toata lumea care a fost plecata in weekendul prelungit in provincie, revine “acolo unde <ie> miezul”). Si pentru mine e nou, pentru ca de obicei cand plec din Bucuresti o fac doar in mijlocul noptii. Ma “integrez” in furnicar, pana in Piata Victoriei. De acolo, roiul se destrama ca la razboi. Fiecare, o ia incotro apuca. Ca si mine de altfel… Ma indrept catre locuinta mea pentru inca cateva zile.
Abia astept, noul oras dorit de mult timp. Honey, here I come.
