Desi simpla definitie sau aranjare a cuvintelor ar trebui sa-mi ofere un raspuns cert, fara nicio urma de indoiala, uneori imi pun urmatoarea intrebare pe care o si intorc pe toate partile in mintea mea (nu, chiar am cu ce altceva sa-mi ocup gandul, si totusi ma framanta):
Oare, atunci cand esti dezamagit de (catre) cineva, nu ar trebui sa fii in primul rand, dezamagit de tine?
Si analizand din ce in ce mai multe situatii, tind sa cred ca am raspunsul la intrebarea mea, desi socitatea ne educa (a se citi pe caz general: ne spala mintile astfel incat) sa credem exact contrariul raspunsului meu; (dar oare al meu o fi raspunsul cel bun, si toti ceilalti nu realizeaza asta?. Oricum, vorba lui Alex… daca traiesti dupa principiile altora si nu dupa ale tale, de ce mai traiesti atunci?)
Si ca sa trec direct la subiect, de cele mai multe ori tind sa cred ca noi suntem de vina pentru ca altii ne dezamagesc. Si iar fac teoria chibritului si dezbat chestia asta in 2 parti, din fericire, una negativa, si una, oarecum (!) – pozitiva. Cea negativa este prin definitie, cea care ma face sa realizez unde este “neregula” defapt: si anume, daca nu am lasa oamenii sa ne surprinda in orice mod, fie el unul bun sau unul rau, nu am invata din greselile lor si ale noastre implicit (in raport cu respectivii), nu am trece prin situatii si situatii – deci din nou, nu am avea nimic de invatat si cireasa de pe tort, daca nu le-am permite celor din jur sa ne greseasca, probabil am fii persoanele cu cei mai putini prieteni de pe lume, intrucat, se gasesc rar si foarte greu, persoanele care sa fie mereu – asa cum te astepti tu sa fie. (ma repet, asta e partea negativa).
Si fiind sub semnul perfectiunii si al perfectionarii continue, o sa prezint partea pozitiva din concluzia mea (care, totusi inca mai are semne de intrebare). Amintindu-mi o replica a unei nefericite persoane din trecut – “pe cei pe care ii iubesc, nu ii las / nu le permit sa greseasca”, tind sa cred ca jumatate din raspunsul intrebarii mele sta sub acest enunt. Si anume, daca am fii suficient de atenti atunci cand alegem persoanele carora le permitem sa faca din universul nostru, daca nu ne-am grabi si nu ne-am pripi sa tragem concluzii, probabil am stii sa alegem cum si pe cine trebuie. Ca sa nu mai vorbesc de situatia in care, am fi suficient de tenace sa constientizam ca nu am ales intocmai bine atunci cand am facut-o, si ca anumite lucruri ar trebui sa se opreasca in momentul in care s-au intamplat prima oara, ca sa nu mai existe sansa/posibilitatea sa se intample a-2-a oara. Insa de cele mai multe ori includem pe langa ratiune, cuvinte din familia lexicala a mult intalnitelor “ganduri, amintiri, suflet” si alte cele, uitand si de ce am ales, si de ce urmeaza sa trecem peste. Incep sa cred ca asta face parte din conditia umana, si ca doar cei foarte puternici si suficient de rationali / capabili sa se multumeasca pe sine, reusesc sa treaca peste. Si imi amintesc o eterna fraza folosita de italieni, ce este pe jumatate conform principiilor mele, si anume “daca un lucru se intampla o singura data, exista posibilitatea ca acesta sa nu se mai intample a-2-a oara. dar daca un lucru s-a intamplat de 2 ori deja, se va intampla cu siguranta si a-3-a oara.“. Spun “pe jumtate conform principiilor mele”, intrucat fraza de mai sus se afla exact “intre ciocan si nicovala”, in situatia prezentata de mine. Si anume, daca o persoana te-a dezamagit odata, de ce sa ii mai dai o a-2-a sansa? Atunci nu vei fi dezamagit o singura data, nici de 2 ori, ci de 3 ori chiar (daca nu mai mult). De ce? Odata pentru ca ai ales prost prima oara, a-2-a oara pentru ca ai ales prost din nou incercand sa “treceti” peste, si a-3-a oara, ca s-a intamplat din nou…
Deci nu injura, nu blestema si nu spune niciun cuvant la adresa celuilalt. Fii dezamagit de tine in primul rand, pentru ca inainte de toate, e vina ta pentru ca s-a intamplat… si retine ca fiecare are ceea ce merita, iar daca crezi ca meriti mai mult, trebuie sa ti-o demonstrezi tie in primul rand… lucrurile incep de la tine, si nu de la ceilalti.
Cheia a fost, e din nou… si daca esti suficient de circumspect in decizii, poate va ramane la tine… 
