dirty entertaiment.

O craciunita draguta, un “cos” cu cadouri, cateva poze dragute si totul… after hours. O seara… aproape perfecta. Entertaiment. Un motan nervos si care stie cand trebuie sa maraie, 20 de ani traiti in low-level si totusi un extremly high pentru altii… si inca nu ma pot satura… un oras infect, dar care-mi ofera tot ce vreau. E o dorinta nebuna, si vreau mai mult, mult mai mult. Am venit aici, pentru cea mai mare slabiciune din viata mea. Acum, sunt un tip imun – si plin de energie. Pornind de la cele mai neinsemnate lucruri – fiecare semafor mi se pare o provocare, chiar si cu un hamster sub capota – si fiecare gol ramas neexploatat pana in culmile subextreme din toate lucrurile care ma inconjoara – mi se pare ca o savarina, ramasa fara frisca. Ma repet, e vorba de adaptare. Nu trebuie sa fii ca ei – trebuie sa fii cu multi mai multi pasi, inaintea lor. Nu poti sa te saturi. Ai totul ce se incadreaza in decent, dar devii un animal ce trebuie sa devoreze tot – un lacom. Nu mai crezi in oameni cu suflet, pentru ca ai mari indoieli, ca ei exista. Esti ca un criminal – si esti un criminal – ai un pistol, in torpedo. Si nu, nu e cel ‘de jucarie’. Orice secunda, poate fi fatala. Recitesc posturi vechi, si ma regasesc in ele. Imi place cum eram odata, Copil nebun, si plin de speranta. Nu stiam ce ma asteapta. Fiecare zi e o alta lupta, o alta bila castigata, sau pierduta. Nu am timp sa ma plictisesc. Nu mai am timp. Nu mai exista planuri, nu mai ai timp sa gandesti. Trebuie sa fii cel mai nebun, din intregul rest. Inveti sa nu iti pese, atunci cand vei fi aratat cu degetul. Incerci sa pretuiesti cel mai mult, pe cei care te-au cunoscut altfel. Zambesti, cand vezi un zambet de copil. Incerci sa le intelegi inocenta… si sa intelegi oarecum, de ce un copil, poate fi cel mai scump lucru de pe lume. Pentru ca e inocent. Dar tresari – visele-s pentru copii. Si ai 20 de ani, fir’ar dracu de viata… si incepi sa fii un jeg de om, la fel cum sunt si ceilalti din jurul tau. Nu ca ai vrea, ci pentru ca – adaptare. (society, society… ) . Si pentru ca si aici vorbim de clasificari, jeg mic, jeg mare, jeg jeg, jeg oficial, and so on. “O sa-mi iau X5, doar pentru ca am fitze de capitala. “ Nicio remuscare in afirmatii, si totul devine normal. Inveti sa rupi cu dintii din ceilalti, si sa intelegi ca cel mai slab, este eliminat… asa ca-ti scoti la licitatie, toate armele care le mai ai. Si desi porti un costum si o cravata, esti doar un taran “emancipat’ care parca ar vinde rosii in piata, si trage cu dintii de “valoare”.

[...] Ti-ai dori sa fii altfel, dar te uiti la cei ce se gandesc la cati bani mai ai in portofel, si-ti dai seama, ca nu vrei sa fii ca ei – iar timpul e si el, limitat. Oare e vorba numai de bani? [...] Si de ce m-ar mai mira, o tarfa intr-un X5? E normal. Si poate nu e o tarfa. (chiar preferi sa crezi altceva, nu?)

Cate lucruri poti gandi intr-o secunda… si se face verde, si-ti amintesti ca nu esti decat un caine care trebuie sa iasa primul din cursa asta… si mai ai un ultim gram de speranta, la cea ce zambea acum cateva minute… in dreapta ta.

Alte articole recomandate:

• acolo. (my blue blanket)
  Zile atat de lungi, certuri, discutii, contraziceri, oameni diferiti, opinii diferite. Ii asculti, si incerci sa-i intelegi. Si nu-i intelegi. Si nici ei nu te inteleg. Pentru ca n...
• agitatie. firmituri de amintiri. :)
  [...] poate cele mai ciudate stari din viata. Cele mai frumoase, si cele mai dure. Cele mai dulci, si cele mai amare. Cele mai albastre, si cele mai albastre. Da, nu am gresit. Un ...
• ne grabim sa judecam.
  Un alt articol din categoria "bine vs. rau". Pana la urma asta e echilibrul in care se imparte viata noastra, nu? Un imens spectru impartit in 2 mari nuante, care totusi definesc u...
• încontinuu către acea zi.
  Dacă lucrurile bune nu vin la cei ce le aşteaptă? Adică, continui la nesfârşit să tot aştepţi sau ce? Doamne, fiecare aleargă acasă, de ce eu trebuie să mă îndrept cu totul şi cu...