Numărătoarea inversă a început… La zero, un artificiu se va spulbera în mii de scântei, fiecare scânteie luminând un alt drum… Şi fiecare dintre noi va avea drumul său şi scânteia sa.
Si fiecare din noi va avea drumul, si scanteia sa… 
Uite, ca a venit si momentul pe care nu-l asteptam cu atat drag, dar timpul nu sta pentru niciunul din noi. Prieteni, cunostiinte, fosti colegi… hm. Ne-am facut oameni mari. Probabil, pentru cei ce nu sunt in situatia noastra, pare ceva neinsemnat. Nimeni nu-si da seama insa, ca acum… incepe drumul, pe care probabil, viata ni-l va arata mai departe, cu bune, si cu rele. Desi nu vreau sa o arat (…ca un copil din aceia carora li se intampla o nenorocire, le lipseste ceva, dar care nu vor sa spuna nimic, sa nu se afle ca sufera) nu prea dau din coada, nu prea vreau sa las in urma amintiri, ganduri, lucruri ce pana acum apartineau la plural… dar se pare, ca nu am de ales. O prietena spunea… un test. Eu ii zic, o provocare… dura, destul de dura. Timisoara, Cluj, Brasov, Bucuresti, Oradea, Satu Mare, Bacau, Botosani… Oarecum, ne indreptam cu pasi mici, spre o viata noua. Sau mai exact… ne indreptam, spre viata. Probabil, acum incepe cu adevarat. Acum incepem sa traim. Nu mi se mai vad dintisorii, e un zambet… fortat. Incerc sa ma prefac ca totul e bine, cand nu e. Sunt un pic derutat, dar am speranta ca va fi bine… partea plina a paharului s-ar putea sa-mi placa mai mult… acum, cand nu ma mai pot oprii, cand nu am ce da inapoi. Dar, trebuie sa fie bine, si va fi.
Cu pasi mici… crestem mari. Cu bine si… pe curand. 
Pingback: 2011. 2012. – Adelinu, Addicted to Smiles