Vreau la mare. Asa urlu de cateva ore. Desi se zice ca “De Craciun, toate drumurile duc spre casa…”, eu, nu vreau sa fiu acasa. Vreau sa plec. Nu am ce face acasa. E unul din anii, in care nu simt sarbatorile de iarna. Trist, stiu, dar nu vreau acasa. Vreau la mare, desi nu stiu daca a trecut o saptamana de cand am fost ultima oara, tot intr-o doza de nebunie.
Printre randuri, vorbind cu o amica, imi spune… “De ce nu te muti la mare? Ba nu, ca ar fi fost plictisitor. Better – fa-ti tu marea ta! ” Mi-a placut foarte mult exprimarea, asa ca din orice chestie mica, se pot face oceane de vise, doar imaginandu-ti…
Si atunci, m-am decis ca ar fi dragut , ca cineva, sa fie marea ta. Si nu e necesar sa intru in detalii, desi ar parea la prima vedere filozofie, ai putea transforma o persoana intr-un imens val… 
Iti poate fi “frig” alaturi de cineva, dar te poate ajuta sa te destinzi… la fel cum si marea poate face asta. Te poti ineca in privirea cuiva (nu, nu fac parodie dupa O-zone 
), si sa stai acolo, doar privind… ore in sir. Poti pluti alaturi de cineva, iar restul gesturilor, raman doar detalii… Poti fi agitat alaturi de cineva, dar si linistit… C’mon, e placut sa compari modul in care cineva se joaca in parul tau, la fel cum si briza marii o poate face…
Poti fi marea oricui, si oricine poate fi marea ta… trebuie doar sa gasesti valul potrivit… (City of Angels, I will go back, not until I catch the big wave…)
