Da, îmi amintesc ce-mi spunea Alex. Alex, un prieten pasionat de mai multe lucruri, un alt om ce încearcă să îmbine mai multe lucruri astfel încât să nu piardă nimic. De la util… la plăcut. Din păcate, pentru fiecare timpul e limitat. Vine vremea când din necesitate (ar fi bine dacă ar putea fi mereu din pasiune) trebuie să renunți la alte lucruri care îți plac, în favoarea celor ce îți aduc o satisfacție ce o poți concretiza în ceva.
Îmi amintesc că am ieșit într-un weekend cu prietenii să cântăm. A luat chitara pe umeri, cheile de la mașină și am plecat într-un loc departe de oraș. După o mică distracție, am zis: hai să facem Karaoke. A luat chitara, și am fredonat împreună cu ceilalți prieteni câteva melodii pe care le exersam în trecut. După ce am terminat cu ele – i-am spus destul de mirat, “Doar pe astea le știi?” Și îmi amintesc și acum ce mi-a răspuns: așa e atunci când te dedici unui anumit lucru, nu mai ai timp și de celelalte… (în cazul lui, fotografia). Ăsta e riscul. Și așa e. Mă uit la mine că am devenit maniac, trec zilele și nu știu unde se duc, și parcă nu mai am timp să fac cu plăcere lucrurile pe care le făceam altă dată… să fie faptul că am crescut și că acum ne “zac” niște responsabilități cu cap? Mi-e dor să nu trebuiască să șterg praful de pe pianul meu, mi-e dor să mai pot bântui nopțile prin oraș, mi-e dor să plec la mare exact atunci când vreau eu, mi-e dor să mă uit la un film fără să mă gândesc că “de s-ar termina mai repede că încă mai am de lucru la proiectu’ ăla…” , mi-e dor să dorm și eu o noapte ca tot omul, mi-e dor de multe lucruri…
Dar, lucrurile merg înainte așa cum sunt ele. Poate acum pare că pierd multe lucruri și că trec pe lângă mine iar eu le las să plece fără să fac ceva în privința asta, dar sper și vreau să cred că mă pot consola cu gândul că va fi considerabil mai bine mai încolo… la urma urmei, de asta îți dedici timpul unui anumit lucru, nu? Pentru a te perfecționa în el, pentru a deveni din ce în ce mai bun – și într-un final, pentru a avea beneficii din ceea ce faci, nu? Consolarea că întotdeauna vei fi mai bun decât ieri… măcar într-o anumită privință; și încerc să nu mă întreb dacă doar asta e de ajuns…
Oameni, pasiuni și timp… unde te duci? Și parcă nici răbdare să scriu nu mai am…
Mah, sincer acum, cat de mult se dedica Alex fotografiei?
mie nu mi se pare, ca mai lucreaza cate o zi la 2 saptamani, atata e maximul acordat!!! asta in cel mai fericit caz!!
@Liviu, Pai si nuntile si editarea intra la categoria fotografie, asa dar saptamana trecuta cam 3-4 ore pe zi ar veni dupa calculul meu. Bafta
Eu cred că te înșeli. Nu trebuie neapărat să stai cu aparatul în mână ca să spui că îți dedici timpul… mă rog, ideea era că e deasupra oricărei alte pasiuni, deci timpul devine limitat pentru restul…