Si totusi, sa va povestesc. Ca sunt nebun, stiu. Ca nu stie nimeni nimic de mine, stiu din nou. Sunt inca departe de casa, dar drumul inca imi arata calea. E trecut de 4AM. Inca n-au rasarit zorii si ador noaptea. Daca intr-o viata viitoare n-o sa am noapte, mai bine sa n-o am deloc. Sunt undeva, deasupra unui oras… Si ma pregatesc sa cobor spre el. Doamne, cate luminite si ce sclipiri… Iti e greu sa te decizi pe care s-o admiri mai tare. Ascult K.M. Opresc, pun avariile, ii dau motanului o pauza, ma urc pe capota si incep sa-mi rascolesc prin amintiri. Sunt doar unul acum, dar ma bucur de mine extrem de mult. In spatele meu, mai opreste o masina. Din ea coboara 3 tineri, 2 ele si un el. El, o ia in brate pe una din fete, si o saruta. Parca privesc un film, si totusi lucruri atat de banale, ma fac sa zambesc. Love is in the air, everywhere I look around… Ma intorc la roiul meu de sclipiri.
Ce liniste e… 
Ha, aud un cocos cantand. Cat de tare. 
ce repede se intampla lucrurile, n-au trecut decat cateva minutele, si zorii isi fac aparitia. E momentul sa cobor, sa vad ce gasesc acolo jos, in roiul de lumini. Imi propun ca data viitoare cand o sa mai trec pe aici, sa nu mai fiu singur. Ce aiurea… Auzi, imi propun. ) deci, pe data viitoare. See you.
-din categoria, stiu ca n-am mai scris nimic de aproape 1 luna.
