5:14AM. Se lumineaza usor usor. Urmeaza o si grea, dar zambesc. (addicted to it). Agitatia, oamenii si societatea m-au transformat din copilul care eram, intr-o fiara ce se napusteste asupra propriei mele fiinte.
Incep sa invat din nou, ce uitasem. Incep sa invat, ca orice rau se intampla (a.k.a. shit happens), si daca asa e sa fie, pai sa fie. Va trece. Incep sa invat din nou, ca orice s-ar intampla, intr-un final (mai apropiat sau mai indeprtat) toate problemele se vor rezolva. (Totul e bine, cand se termina cu bine, iar daca nu e bine, inseamna ca inca nu s-a terminat). Incep sa invat din nou, ca fiecare lucru neinsemnat pe care l-ai facut, e la fel de important ca toate celelalte dintr-un anumit punct de vedere (cel putin al timpului). Incep sa invat din nou sa fiu calm, in aproape orice situatie, sa am increderea in mine (pe care altii au vrut sa mi-o ia) pe care am avut-o mereu, sa tratez lucrurile asa cum sunt. Incep sa aleg mereu cea mai buna situatie dintre cele rele, si sa merg cu ea mai departe, decat sa disper cu ea in brate. Incep sa invat din nou, ca nu merita sa-mi pierd timpul cu oameni ce vor sa-mi arate… ca nu sunt ca ei (si ca, poate ar trebui sa fiu).
Incep sa ma regasesc, sa revin la ceea ce iubeam candva sa fiu. Incep sa invat, din ceea ce am fost, si sa iau ceea ce e bun, si nu prea e. Inca odata, am dovezile ca e bine sa fiu cum vreau eu sa fiu, nu cum vor altii sa fiu.
Pentru ca eu am si stiloul, si hartia. Ei au doar ideile (lor), ce nu pot schimba… povestea pe care eu vreau s-o scriu. Pentru ca sunt ale mele, si pentru ca sunt!
Ce bine ca sunt! 
Asa e cum spui tu, e adevarat ca unele persoane ar vrea sa ne schimbe si sa fim ca ei, dar poate nu ne place stilul lor si atunci nu vor reusi sa ne schimbe niciodata, pentru ca noi nu vrem sa fim ca ei. Foarte mare dreptate ai!!!!!