E incredibil motivul care m-a determinat sa scriu acest articol, insa orice inceput e unul bun. De vreo saptamana, imi petrec cel putin 2-3 ore pe zi, uitandu-ma pe YouTube, la episoade din celebrul documentar ce poate fi vizionat si la TV pe National Geographic, si anume Air Crash Investigation (cunoscut si sub numele de “Mayday“).
Ultimul episod pe care l-am urmarit a fost unul pe care l-am evitat mult timp, pentru ca numele nu-mi sugera sa aiba vreo legatura cu domeniul descris de documentar: “Cutting Corners“. De altfel, era un episod ca fiind “featured” pe YouTube, ce il accesam mai tot timpul din greseala, cand vizionam alte episoade, lucru ce ma scotea din minti. Intr-un final, dupa o lunga noapte (alba, desigur), am decis sa iau o pauza, evident – vizionand un alt episod din serialul ce a devenit documentarul meu preferat. Si cum pe pagina 2 a search-ului “air crash investigation” le cam vazusem pe toate, am decis intr-un final sa-l vizionez si pe cel care ramasese nevazut, si anume, exact “Cutting Corners”. Urma sa inteleg si motivul pentru care YouTube-ul l-a selectionat ca fiind “featured video”.
La sfarsitul lunii Ianuarie, anul 2000, zborul 261 – un avion comercial apartinand companiei Alaska Airlines, avand 88 de suflete la bord, se prabuseste in oceanul Pacific, in urma unei erori de origine mecanica. Nu exista niciun supravietuitor. Totul putea fi evitat daca… [...]
Cu cateva luni inaintea tragediei, Alaska Airlines decide “sa strângă cureaua”, marind intervalele de reparatie si mententanta a flotei pe care o detinea, sau chiar mai mult de atat – sarind peste pasi esentiali in mentenanța acestora. Sacrificiul (daca-l putem numi asa) avea sa fie unul prea mare, raportandu-ne la tragedia ce urma sa se intample. Un simplu surub neinlocuit la timp, a dus la pierderea a 88 de vieți omenesti.
Si acum, sa trec direct la subiect. Dupa ce am terminat de vizionat respectivul episod, printre primele lucruri pe care le-am facut, a fost sa raportez situatia respectiva, la (aparent) simpla viata de zi cu zi.
Cutting corners – sau mai pe romaneste “a strange cureaua” este un cuvant pe care-l auzim din ce in ce mai des, indiferent ca ne referim la o situatie materiala sau nu. Sunt 2 mari invataturi pe care le putem acumula din tragedia altora (din pacate), dar zic eu – e bine sa le realizam. Prima, si cea mai logica – lucrurile pe care nu le faci la timp s-ar putea sa te “coste” mult mai mult in viitor. Mai simplist, si pe intelesul tuturor: “bate fierul cand e cald” sau “nu lasa pe maine ce trebuie sa faci astazi”. Evident ca exista si situatia “nu lasa pe maine, lasa pe poimaine ca poate se rezolva mult mai favorabil” – situatie pe care si cei de la Alaska Airlines au adoptat-o la acea vreme. Parea a fi o situatie care “ar fi mers” mult mai bine, dar riscul a fost prea mare – intr-o situatie, in care nici nu ar trebui sa pomenim cuvantul “risc”.
Nimic nou pana aici, stiu, (aproape) toti stim lucrurile astea. Evident deja, ca de cele mai multe ori, imi place sa derivez situatiile si sa le intorc pe toate partile, lucru care nu mi-a scapat nici de data asta. “Cutting corners” – si anume, renunta la anumite lucruri ca sa iti fie mai bine. Dupa parerea mea, in momentul in care ajungi sa ti se intample lucrul asta, esti deja pe o directie “vertical in jos” si nu mai esti la “altitudinea” la care erai candva. (daca tot suntem pe domeniu aeronautic, sa folosim si termenii specifici).
Studiind reactia multora in asemenea situatii (general vorbind), mi-am dat seama ca putini dintre noi sunt capabili sa caute cauza problemei si sa o remedieze in cel mai scurt timp posibil, revenind la ceea ce era(u) candva, sau poate chiar mai sus; cei mai multi dintre noi, in prima faza, isi “reduc resursele” (aparent optionale, dar vitale de cele mai multe ori – din pacate), zicand ulterior “lasa ba ca merge asa”, ramanand la “noul nivel inferior celui precedent”. Uite aici apare ceea ce noi definim prin verbul “a se complăcea”. Desi logic ar fi ca atunci dupa ce ai avut un Mercedes sa nu iti cumperi un Trabant, multi sfarsesc intr-unul. (unde e logica in viata de zi cu zi, Lordul meu?
). Oare astea se numesc compromisuri?
Si aparentul “lasa ba ca merge asa”, ii duce și mai in jos. Cred ca asta e doar o cale mai lunga spre sfarsit, dar sigura. După cum ziceam intr-un articol anterior, deciziile de moment, in majoritatea cazurilor, nu sunt intotdeauna cele mai bune. Si unde aplicam situatia descrisa de mai sus, in viata reala, concret? Pai eu spun sa nu facem referire pe plan material, ca acolo lucurile sunt certe. (punct; pe de cealaltă parte) Cei care nu (mai) accepta ca pot fi ceea ce au fost candva, sau poate chiar mai mult, inseamna ca nu isi cunosc limitele – care, conform condiției umane, trebuiesc depasite, dar sub nicio forma sub un prag inferior sau pe jumătate celui superior. (asa nu!). Cred ca aici, (din nou) intervine selectia naturala. Dar totuși, în fiecare zi trebuie sa incercam sa fim mai buni decat ieri.
In principiu, trebuie sa invatam sa ne dorim suficient de mult. Sa invatam sa avem, tot ce ne dorim. Sa nu ne lipseasca nimic. Sa nu admitem ca niciodata nu va mai fi la fel. Ba da, sa admitem! Sa admitem ca nu va mai fi la fel – ci va fi mult mai bine decat a fost inainte, chiar daca prezentul incearca sa-ti arate contrariul. Sa nu ne multumim (aproape) niciodata cu ceva insuficient (si aici nu vorbim de cantitate, ci de calitate). Sa fim constienti in orice clipa ca avem doar o singura viata, scurta ca naiba, ca timpul zboara si nu sta in loc pentru nimic, ca trebuie sa facem tot ceea ce e scris pe “The Bucket List”-ul de pe dulap. Niciodată nu trebuie sa ratezi nimic, niciodata nu trebuie sa spui “nu pot avea pentru ca…” sau “nu pot face asta pentru ca…”. (pe scurt, niciodată sa nu spui “nu pot!”). Daca sunt visele tale, atunci trebuie sa le vezi nu numai in spatele ochilor tai, ci in fata lor. Niciodata sa nu renunti la nimic. (no cutting corners! – aici vroiam sa ajung). Invata sa iti dorești suficient, si cu siguranta vei avea ceea ce într-adevăr iti dorești. Nu trebuie sa fii cel mai bun pentru ei, trebuie sa fii cel mai bun pentru tine. Daca ai vise, atunci ai viitorul acestora in calea ta. Din nou – trebuie doar sa iti doresti suficient. Îndeplineşteţi-le! (Cheia e la tine!)

foarte rar e suficient doar sa iti doresti…
Imi sustin in continuare parerea.
da, normal, doar crezi in asta..
)
acum ceva timp eram si eu de acord
şi ar trebui să fii înca. “ceva” te dă de gol că incă mai crezi, doar că ţi-e un pic teamă…
(dare to move. take a chance).
da, normal, mereu o sa cred ca se poate sau ca s-ar fi putut
)
dar uneori, dupa ce iti doresti ceva prea mult si nu se schimba nimic, te cam saturi..
si nu prea mai crezi ca e de ajuns doar sa-ti doresti pentru a avea.
trebuie sa faci ceva, sa faci multe. uneori compromisuri. si poate nici nu se merita…