“If you really knew me, you couldn’t do this to me… you would be my friend…”
5:14 AM. Intr-un post mai vechi, scriam ca “o femeie care iubeste barbatul, fuge de el… pentru ca sa ramana in amintirea lui, perfecta”. Ma inspirasem dintr-un fragment din Eliade, care mi se parea foarte adevarat. In acelasi timp, imi amintesc un citat pe care o fosta prietena mi-l spunea foarte des… “pe cei pe care-i iubesc, nu ii las sa greseasca”. Dupa o noapte nedormita in care am zorii la fereastra, imi dau seama ca am nefericitul dar, de a ma “descotorosi”, de cei la care tin. De a ii parasi, de a ma departa de ei, de a renunta la ei, doar pentru ca… nu vreau sa le permit sa greseasca. Cred, nu sunt sigur ca asta e adevaratul motiv, dar e cel mai plauzibil, avand in vedere ca reusesc “sa ma intorc”, aparent, doar pentru niste greseli pe care acestia le fac fata de mine, care, mi s-ar parea irelevante la un strain.
M-am regasit in chestia asta si aseara. Acum aproape 2 saptamani, adoptasem un pui de pisica, pentru a-l creste. Evident, ca orice pui (mai ales de pisica), mi-a rasturnat casa cu fundul in sus de fiecare data cand a avut ocazia. N-am mai avut rabdare sa-i vad si partile bune, asa ca aseara ivindu-mi-se ocazia, am hotarat sa-l dau altcuiva, care sa aiba grija de el.
A fost ok pana am ajuns acasa, cand, evident, imi lipsea chiar si sa observ cum isi baga gherutele in cele mai bune haine ale mele… aveam cu cine sa ma cert, aveam pentru cine sa ma stresez… acum sunt iar un robot in fata monitorului. Nu am dreptul sa spun ca imi e dor, pentru ca a fost alegerea mea. La fel cand mi-am parasit si prietena pentru nimicuri si nu ne-am mai impacat, la fel cand m-am certat cu prieteni foarte buni din motive irelevante, la fel de fiecare data. Si aici tin sa amintesc postul asta. In continuare mi se dovedeste inca odata, ca norocul ti-l faci tu cu mana ta. Eu as zice si mai mult, as zice destinul. Poate sunt copil, sau naiv, nu stiu, dar cine poate alege cum sa se simta?
Ciudat. Nu putem alege asta, dar putem face alegeri rationale care au efecte sentimentale ulterior. Nu-i corect. Si nu, nu sunt singur, pentru ca asta reiese din ideile mele, dar, ce rost are sa nu fii singur, cand nu ai… ce ai avut, sau ce iti doresti? Esti mult mai singur…
Si inca mai am prieteni la care tin, care tin la mine, dar ma intreb… cat de sincer sunt eu cu ei? Cat de sinceri sunt ei cu mine? Daca se va intampla din nou, la fel? E pur si simplu doar faptul ca nu putem ierta, nici cea mai mica greseala, doar pentru ca ii iubim? Aceeasi fosta prietena imi repeta deseori… “iert, dar nu uit…”. Ce rost mai are sa ierti atunci? Si da, intr-un final, nu a mai avut rost sa ierte… de aia au trecut aproape 7 luni cand nu mai stiu nimic de ea.
Asa am patit si cu puiul de pisica. Daca ar putea avea glas, nu mi-ar reprosa faptul ca… am parasit-o doar pentru ca nu am inteles ca in universul ei, ii sunt necesare gherutele? Doar pentru ca nu putea fi ca mine? Doar pentru ca nu am acceptat… ca suntem diferiti?
Si atunci, ma intreb, de ce as mai merita un prieten nou? De ce nu stau de 6 ori sa ma gandesc, inainte sa fac un lucru? Sunt Dumnezeul meu pentru mine, dar de ce incerc sa fiu si pentru ceilalti? Si imi dau seama cat de egoist pot fi… Oare am dreptul sa regret? Sa-mi para rau? Merit?
O alta prietena, imi spunea ca e necesar sa fiu asa, in societatea din ziua de azi. Ca s-o citez… “you’re too kind of you`re own good”. (am descoperit ulterior, ca era un citat dintr-un film). Dar eu nu vreau sa fiu asa, nu mai vreau sa fiu asa. Ce rost are sa traiesti o viata (am indoieli ca traim mai mult), si chiar si in aia, sa faci… ceea ce nu-ti doresti sa faci, doar pentru ca asa merg lucrurile in jurul tau? Doar pentru ca observi in cei din jur, ca daca ar putea, s-ar si manca intre ei doar ca sa aiba ei ce are si celalalt? Nu stiu, sunt muuulte, prea multe legaturi care le fac in minte cand ma gandesc la toate astea… selectie naturala spunea un bun prieten… dar s-o fi aplicand si aici? Oare chiar atat de duri sa fim cu cei pe care-i iubim, sa nu acceptam nici cea mai mica greseala a lor? Oare merita asta, cand avem o singura viata?
Sunt atatea intrebari, si atat de putine raspunsuri, si incet incet, imi pierd rabdarea cautandu-le…
cum se numeste melodia?
Gwen Stefani – Don’t speak