Damn… what a cold night!
3 invitatii la mare refuzate la mare saptamana asta… mi-e incredibil si mie sa cred. Stau intins in pat, privesc tavanul si nu ma recunosc. Acum 1 an as fi plecat cu prima ocazie numa’ sa pot ajunge dimineata acolo, sa ma intind pe plaja, pe nisipul ud si sa privesc soarele cum imi arde tot corpul… “like dying in the sun…”.
Au plecat si ultima pereche de prieteni cu care puteam sa merg… si imi e asa greu sa-mi stapanesc pornirile astea… si parca motanul sta in parcare si sopteste… “stiu ca vrei… stiu ca vrei… “. Nu stiu ce se va intampla in septembrie asa extraordinar de nu vreau sa vad marea pana atunci… dar e clar ca intre 1 si 9 septembrie, ma gasiti pe plaja cu Carslberg-ul meu, cantand Love of My Life… sau plutind all day long pe un colac la Aqua Magic. (copilul din mine…)
E 4 dimineata. Zisesem ca asta va fi noaptea in care o sa-mi reglez somnul, fleacuri. Pe la 3 dimineata primesc mesaj… “mai sunt cateva ore pana rasare soarele… Costinestiul te asteapta prietene”. Stau in fata monitorului si imi tot zic, sa da, sa nu, sa da, sa nu… fir’ar, maine e o zi atat de importanta si totusi atat de tare imi ard atat talpile… (ce naspa e sa fii om mare! – uneori).
Si daca nici in septembrie nu ajung, va promit ca o sa va trimit o vedere in noiembrie, savurandu-mi “cocktail-ul cu umbreluta”, undeva pe o plaja in Miami Beach… 
