Well, incontestabil, timpul nu se da inapoi… asa cum zicea si Simina. 
In conditii de “meditatie” (si nu numai), imi dau seama ca am trecut prin viata, pe langa lucruri pe care acum mi le-as mai dori, dar nu le mai pot avea. Lucruri* care, probabil, m-ar fi facut sa castig unele lucruri, si sa pierd poate… pe cele ce le am acum. Lucruri, care ar fi schimbat oarecum cursul vietii fata de cel ce e acum. Niciodata nu avem nici macar rabdarea sa ne gandim cat poate insemna o clipa, indiferent de situatie, pentru ca suntem obisnuiti ca lucrurile, sa mearga de la sine. Sunt curios, ce ar raspunde majoritatea oamenilor, atunci cand ar fi intrebati, daca ar dori sa dea timpul inapoi, intr-un anumit moment. Chiar as fi curios sa aud pareri, pentru ca raspunsul meu, ar fi categoric NU. “Some things, are meant to be.” Cum zicea si un prieten, o putem numi si selectie naturala, desi nu stiu daca isi incape locul in “acest meniu”. Probabil ca daca as face-o, as putea salva vieti, as putea salva lacrimi, as putea aduce mai multe zambete si de ce nu… as aduce inapoi… ceea ce-mi lipseste. Da… daca nu vreau sa dau timpul inapoi, asta nu inseamna neaparat ca nu imi lipsesc anumite lucruri… revenind la fraza initiala, lucruri, pe care candva le-am putut avea sau mi-au fost chiar oferite pe tava… dar am ezitat sa le “culeg”… nu stiu, poate pentru ca atunci nu mi le-am dorit suficient de mult precum altele, poate pentru ca am crezut ca nu le merit, poate pentru ca… le meritam dar am considerat ca nu sunt pentru mine… motive as putea gasi… la infinit. Undeva mai sus, am pus un asterix (*) langa cuvantul lucruri, ca sa pot sublinia faptul, ca generalizez… cand spun “lucruri”. Defapt, ideea acestui post, mi-a venit intr-un moment de “recall”… gandindu-ma la trecut, la persoane (da, persoane, nu persoana) care le-am indragit, care le-am avut langa mine… dar pe care, intr-un fel sau altul, tot eu le-am indepartat din viata mea. Persoane, a caror viata, probabil le-am schimbat-o intr-un fel sau altul (dupa cum ziceam, e nevoie doar de o clipa… intr-o clipa se poate intampla totul, un cuvant, un gest, o privire… un gand). General vorbind (din nou), din nefericire (in secolul nostru, nu mai pot vedea acest lucru ca pe o virtute), tind sa ma intorc la ceea ce am indragit candva, fie ca vorbim de persoane sau lucruri (desi nu se pot compara)… insa nu intotdeauna am dat peste persoane dispuse sa se ridice de jos, sa se scuture de praf… si sa mearga mai departe. (deocamdata, exista un singur caz in viata mea… multumesc pe aceasta cale daca citesti acest post). Din pacate, pe ceilalti, trebuie sa-i trec la pierderi 
si nu, nu ma bucur deloc, insa speranta moare ultima. Le-am pastrat locul lor undeva in suflet (daca il am), cu toate ca, timpul le-a schimbat privirea… si nu numai. 
Vreau sa cred ca am ramas acelasi, sau poate chiar mai bun. Vreau sa cred asta. E un pas. Insa, sunt si persoane… pentru care ma bucur. Persoane care le-am lasat sa plece, iar mai departe… au gasit un drum… poate mai bun. Si desi nu stiu asta, ma bucur pentru ei. (salutari R. 
). Din fericire (ar trebui sa le multumesc parintilor mei pentru asta), nu stiu sa urasc… nu pot sa urasc pe nimeni, asa cum probabil cativa dintre ei, o fac. Sunt fericit, atunci cand sunt mai bun… sau cel putin, ma straduiesc sa fiu… sa-mi las, coltul acela de zambet, dedicat lor… de cele mai multe ori, indiferent de situatie. (pacat, uneori ezit sa ma intreb daca merita, dar paharul e intotdeauna, pe jumatate plin ). Raportandu-ma la experiente, fie ele cele ramase cu zambete (sau nu), din fiecare am invatat ceva. Cat despre decizile luate in trecut… nu ma pot pronunta, inca. Poate au fost bune, poate au fost rele. Cert e, ca nu dau timpul inapoi chiar de as putea… si ca incerc, sa traiesc. Numai asa, ma pot perfectiona. Aspir spre perfectiune, spre lucruri perfecte si decizii impecabile. Din fericire, o spun si am mai spus-o, sunt un mare norocos… si desi nu cred in telenovele transpuse in realitate, traiesc una in fiecare zi. Si cred, si sper… ca intr-o zi, va fi bine. Pentru toti. Pentru oamenii care au trecut prin viata mea, pentru cei ce sunt… si pentru cei ce vor fi. (ppl, b better).
Aproape de perfectiune. Addicted to smiles, Adelinu.
