Discutii matinale, cu vechi si adorabile prietene. Ce mai faci, ce mai e nou in viata ta, iti mai amintesti, mai stii cum era, etc. Si stau sa ma gandesc, cum a trecut timpul. Alergam cu masinile ca nebunii prin oras, faceam karaoke in mijlocul multimii, savuram un IceDrink pana la orele diminetii, apoi adormeam pe sticle de Redds si fistic si ne trezeam dimineata buimaciti, intrebandu-ne, acasa la care din noi suntem? 
Hehe, ce vremuri… How I miss those days. Din discutii in discutii, am dat-o in alte lucruri, si cu tristete am constatat ca lucrurile nu mai erau la fel. Nu mai eram eu, cea pe care il stia ea… desi mie imi pareau neschimbate lucrurile. Am avut tendinta de a nega, insa daca stau sa pun lucrurile cap la cap, oarecum, are dreptate. Nu mai sunt la fel. Dar sunt ceea ce sunt, si merg mai departe, desi… cand privesc inapoi, vad un film in pelicule alb-negru dar cu un zambet de copil pe buze. De stiam pe atunci cat de mult imi vor lipsi acele vremuri, sunt convins ca le-as fi trait mult mai intens.
[mb]: multumesc pentru confirmare 
[si]: eu oricum iti spun ce imi place mie, de la tine, sâc.
[mb]: wow, hai sa vedem
[si]: deci…
[si]: imi place cum iubesti tu… imi amintesti foarte tare de primul meu prieten care pur si simplu diviniza persoana de langa el. Asa am observat ca asa faci sau faceai cu [u]… mi-a placut asta. Pentru ca mi-ai demonstrat ca stii sa iubesti, ceea ce e cel mai important in viata…
[si]: insa, acum observ ca lucrurile nu mai sunt la fel…
[...]
[si]: tu respectai femeia, cu orice prezenta de-a ei o simteai in tot corpul tau.
[si]: nu te lasa schimbat de oamenii cu care intri in contact, ca esti un tip bun…
[mb]: o sa tin cont de asta, multumesc Si.
Nu as fi crezut nicio clipa ca altcineva poate vedea ceva bun in mine, atunci cand eu sunt cu gandul in cu totul si cu totul alta parte, dedicat in totalitate unei alte persoane. Poate sunt egoist, sau nedrept, insa atunci cand tin la cineva, toti ceilalti cad automat pe un loc secund. (si consider ca fac asta, pe bun merit si buna dreptate). Si desi stiam ca nu va mai fi la fel vreodata, nu credeam ca cineva va observa respectiva diferenta, deci nu m-am temut nicio clipa de ceea ce (nu) voi (mai) fi pe viitor. Si privind inapoi, imi dau seama ca imi placea si mie ceea ce faceam si clipele alea in care nu faceam altceva decat sa fiu prezent si sa ador din priviri respectiva persoana. Hehe, ce vremuri.
Acum (defapt, de curand), cand m-am lovit de lucrurile astea (sau ceva in genul asta), m-am simtit mai nesigur pe mine ca niciodata, pus in situatia respectiva, nu stiam ce sa fac, daca trebuie sa fac ceva, daca merita, daca nu, de ce o fac, de ce n-o fac… o multime de intrebari a caror raspunsuri erau in trecut, nevalabile in prezent si neconcludente pentru viitor. Nu stiu daca mai stiu sa fac unele lucruri, nu stiu si nu cred ca mai stiu sa iubesc (imi pare rau), nu stiu daca mai stiu sa fac multe lucruri pe care mi-as dori si eu sa le fac, si nu le pot face.
Timpul a sters amintirile, dar odata cu el, a sters si ce am invatat si trebuia pastrat… probabil, doar pentru a uita, si nici macar amintirea nu mai spune “asa a fost odata”. Si desi suna aiurea si imi hranesc nesiguranta, deseori ma intreb daca sunt cine sunt, si daca merit sa fiu cine sunt… indiferent daca raspunsul intrebarii atarna de un fapt pozitiv, negativ sau intre. Daca nu as fi atat de irascibil cand vine vorba de incertitudini, as astepta sa aflu… insa se pare ca acum, si rabdarea devine limitata pentru mine…
Si nu mi-e dor de ea… mi-e dor de mine.
Oare mai stiu?…
Alte articole recomandate:
- De ce uram femeile?
IN SPATELE fiecarui barbat de succes se afla o femeie puternica;
Barbatul este o oaie! "Pai, o oaie este capabila de ura?" - o sa ma intrebati. "N-ai citit Miorita?" E ade...
COTE sa moara surioara mea dak nu ma regasesc in cuvintele astea….sa nu stergi frate asta niciodat
Se vede ca sunt cuvinte din suflet……apreciez cum gandesti…si mai ales ce scrii…sa nu stergi astea niciodata.:*
Cu siguranta mai stii,te ascunzi dupa cuvinte in care negi ca ai mai sti sa iubesti..asta nu se uita…e ca mersul pe bicicleta,desi stii sa mergi refuzi uneori sa o faci pt ca ti-e frica sa nu obosesti.La fel e si cu iubirea…stii sa iubesti dar ti-e frica sa nu “obosesti”.