Autor: Cristina Maria
7:15 a.m. Undeva pe lângă Sibiu. În faţă – şosele, în dreapta – oraşul, în stânga şi în spate – dealuri. Noi doi – în Motănel. Te-ai întins pe bancheta din spate, cu capul pe picioarele mele, şi te odihneşti. Din când în când mai îmi spui câte un lucru drăguţ. Eu îţi spun să taci, şi să dormi. Tu râzi. Eu mă supărăcesc. După multă muncă de convingere, aţipeşti în sfârşit. Câţiva câini dau târcoale pe lângă Motănel. Peisajul devine din ce în ce mai frumos. Mă joc în părul tău şi mă gândesc.
Acum un an, nu ştiam că exişti. Acum câteva luni, nu te cunoşteam, aşa cum eşti tu. Acum cinci săptămâni credeam că o să te pierd, undeva în America. Acum o lună, nu îţi auzisem vocea. Acum trei săptămâni, nu te văzusem. Acum două zile, nu te iubeam. Acum două ore, nu îţi spusesem încă asta. Dar acum – te cunosc, te am, te aud, te văd, te simt şi te iubesc. Nu îmi stă deloc în fire să iubesc, şi să spun asta, după atât de puţin timp. Dar eşti tu, suntem noi. Totul a fost o nebunie curată, dar o nebunie aşa de frumoasă, şi aşa de perfectă! Tu m-ai înţeles de la sute de kilometri distanţă, fără să mă cunoşti. M-ai făcut să mă simt foarte în largul meu de la prima întâlnire – toate emoţiile au dispărut după ce te-am luat în braţe. M-ai făcut să nu mă simt singură de Sărbători. Mi-ai dat o mulţime de fluturaşi. Mi-ai dat şi mai mulţi fiori. M-ai sărutat toată durata melodiei “I will always love you” (Whitney Houston) aşa cum numai tu ştii să o faci, şi nici măcar nu ştiu dacă ţi-ai dat seama de asta, atât de pierduţi eram. Şi atunci – cum să mă mai gândesc la timp, şi mai ales la spaţiu? Nu vreau să raţionez nimic. Noi doi nu suntem făcuţi pentru raţiune, ci pentru sentiment – şi nu am nevoie de aprobare ca să te iubesc (ştiu că îţi place mult fraza asta).
Ai tresărit. Te trezeşti. Mă uit în jur, şi văd că e lumină de-a binelea. Au trecut doar 15 minute, dar răsăritul îşi face conştiincios datoria. Te întorci spre mine. Uf, o să îmi vezi faţa de dimineaţă, burtica, şi defectele la lumina zilei. Dar stai, deschizi ochii ăia verzi şi frumoşi, te uiţi la mine şi zâmbeşti. Dă-le încolo de defecte – suntem noi! Hai să te pup.
