Pe parcursul anilor am adunat în micul meu carnețel mai multe citate care mi-au plăcut și/sau pe care le-am scris chiar eu. Citate, versuri, și alte cele. Aseară, după o discuție mai “deep” cu o persoană ce a reușit să mă surprindă plăcut într-o anumită perioadă de timp, am trecut în cealaltă extremă, și am sfârșit amintindu-mi un citat ce mi-a plăcut enorm și-mi mai place și-n ziua de astăzi, și-l consider atât de “fair-play” din aproape toate perspectivele: “Never worry about people from your past, there is a reason for why they never made it to your present.” Și atât. După citate, mi-am amintit că sunt nedormit din nou de vreo 48 de ore (nu că ar fi ceva nou), și că mâine mă așteaptă o zi groaznică. (nu o zi groaznică obișnuită, ci una în care am nevoie de mult noroc să ies cu bine/cum vreau eu să ies). Ca atare, am început să mă gândesc în acel moment, ce valoare au citatele respective pe care le consideri deștepte/inteligente doar pentru că cineva le-a spus într-un anume moment, la viața cotidiană pe care noi o ducem zi de zi?
Și am început să iau la rând fiecare citat pe care l-am notat, și să-l analizez. Și încep:
- “no matter how much you desire a thing which you don’t have it for the moment… have a little patience, you will have it one day.” – cu alte cuvinte dacă nu-ți ies toate lucrurile astăzi așa cum ar trebui, sau dacă ai văzut mașina aia dar nu ai suficient de mulți bani să ți-o cumperi, să ai răbdare, că într-o zi tot va fi a ta. Dar oare, mai au aceeasi valoare lucrurile pe care ți le dorești astăzi, dar le ai mâine? Te mai consolează? Cred că-i prea vast domeniul de aplicare, așa că mă retrag.
- “All truth passes through three stages. First, it is ridiculed. Second, it is violently opposed. Third, it is accepted as being self-evident.” Arthur Schopenhauer (1788 – 1860) – Ok. Prima oară iți place de el, dar nu accepți. Apoi, începi să nu accepți deloc, deși încă-ți place. Când o gândești a-3-a oară, e evident că-ți place. Relevanța la viața de zi cu zi? Consider că fiecare are nevoie de mai mult exercițiu în luarea unor decizii rapide și bune, ca să nu mai ajungem în cele 3 faze (sau mai multe).
- “Tot ce se intampla o data, poate sa nu se mai intample niciodata. Dar tot ce se intampla de doua ori, se va intampla si a treia oara.” – pe scurt urâtă, dar de cele mai multe ori, a dracului de adevărată.
- “Avem vise mari, spulberate de masini si internet, ganduri pentru care nu mai putem clipi, pentru ca am crescut, nu mai putem fii copii, suntem oameni mari prin definitie… nu mai putem rosii,suntem prea seriosi in intensitatea noastra falsa de a trai, ne grabim nicaieri, pentru a ajunge,niciunde…. (10.10.2009).” – asta gândeam acum vreo 2 ani. Ce tâmpenie. Trăim în societatea în care trăim, și trebuie să ne adaptăm, căci asta ne e viața aici. Probleme existențiale.
- “La sfarsit totul se termina cu bine, iar daca nu e bine acum inseamna ca nu s-a terminat inca! (4.10.2009)” – asta obișnuia să mi-o zică o prietenă, în legătură cu o fostă relație. Între timp am ajuns la concluzia că oamenii vin și pleacă din viața ta, și că trebuie să accepți asta și să renunți la a te mai întreba daca, de ce și alte cele. Ăștia-s oamenii în jurul cărora trăim și trebuie să-i luăm ca atare. Am vrea să spunem că avem de ales, dar cred că mai degrabă culegem.
- “Forget the past, and use your pain…” – bună, bună și foarte bună asta. Să lași naibii ce-a fost ieri, și să te folosești de durerea ce-o simți astăzi, ca să poți să reușești mâine. Durerea să fie cea care să te ambiționeze. Să nu stai să plângi în pumni că ți sa întâmplat, ci să te scuturi de praf și să mergi înainte mai puternic decât erai înainte.
- “Enjoy Life, Choose Perfect.” – poate nu întotdeauna ne permitem să facem asta, dar e bine ca în cele mai multe dăți să o facem. Vorba unei prietene, să ne mulțumim doar cu ce-i mai bun. Că o viață avem.
- “nothing good comes easily!” – baby, this is true! unii au noroc, dar în general se aplică asta oriunde și oricând.
- “Beginnings are scary.Endings are usually sad but it’s the middle that counts the most.” – nimic nou sub soare. Însă de foarte multe ori, contează și sfârșitul. (ca să vezi cum își schimba omul perspectiva pe zi ce trece.)
- “ai dreptul sa ai totul, doar in momentul in care iti asumi riscul ca poti avea totul – sau nimic… (echivalent la a sta cu capul sus, chiar si atunci cand ai pierdut tot pentru ce ai riscat…)” – obișnuiam să cred că nu există căi de mijloc, de cele mai multe ori numite și compromisuri. Nici în ziua de azi nu prea le fac și o văd asta zi de zi și poate uneori mi se și reproșează că vreau totul sau nimic. În prezent, sunt de părere că există căi de mijloc, dar de cele mai multe ori duc la nimic.
- “I may not have gone where I intended to go, but I think I have ended up where I needed to be.” – pfff, this is me, this is me !!! M-am mutat într-un alt oraș cu totul și cu totul pentru alte motive decât cele pentru care mă aflu în prezent. (și asta-i o particularitate, citatul ăsta are multe părți frumoase în el). Oricum, pe scurt e echivalentul la…
- “I’m in the right place, for the wrong reasons.” – paradox mai plăcut de atât nu cred că există. Utopie pe pâine, devenită realitate. (știu, știu că lucrurile astea se bat cap în cap).
- “Nothing has changed but everything is different.” – copilării existențiale. Să mă contrazică cineva.
- “să te aştepţi la orice de la oricine, şi poate uneori, vei avea (şi) surprize plăcute. uneori.” – aici e cu schepsis. Orice om din viața ta, pleacă de la prezumția de nevinovăție. După care îți faci o părere despre el. Și da, am întâlnit cazuri în existența mea în care oameni de la care nu mă așteptam să facă anumite lucruri (bune), le-au făcut. Și da, să vezi atunci cum se simte. Și cum îți răstoarnă lumea cu susul în jos. Parcă nu poți tu să-ți adaptezi părerea vis-a-vis de cea veche.
- “Cine a vazut speranta, nu o mai uita. O cauta sub toate cerurile si printre toti oamenii. Si viseaza ca intr-o zi o va intalni din nou, nu stie unde, poate intre ai sai.” – Citatul ăsta, l-aș putea echivala într-un mod superficial cu “după ce ai condus un mercedes, nu te mai sui într-un trabant”. Superficial. Pe de cealaltă parte, extrema citatului anterior – toți oamenii răniți și doborâți la pământ, se întorc acasă… printre ai săi. Pentru că acolo e bine, acolo e speranță spre zâmbete fără alte așteptări în schimb, acolo e… acasă.
- “First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win. | [eleganţă în atitudine]“ – cred că ăsta-i traseul pe care majoritatea oamenilor de succes l-au parcurs în viață. Cu siguranță e bine să știi mereu în care din cele 4 stadii te afli. Și da, asta e eleganță în atitudine. Să accepți și să exiști tot timpul în acel lanț.
- “if this were a movie, it would end diffrently. but it’s life.” – așa e. Dacă ar fi fost un film, mâine ai fi câștigat la loto și ai scăpa de toate grijile din pricina cărora ești treaz la ora asta. (varianta financiara). Dacă ar fi fost un film, te-ar fi sunat cei de la Harward și ți-ar fi spus că a existat o eroare la repartizarea candidaților, și de fapt tu ești admis și nu respins. (varianta profesională). Și dacă ar fi fost un film, ea/el s-ar fi întors la tine și ți-ar fi spus că de fapt tu ești omul pe care l-a iubit toată viața, și că a mințit atunci când ți-a spus că nu te iubește/are pe altul/bullshit. Dar, nu vă culcați pe o ureche seara. N-o să câștigați la loto. (sau poate? Să lăsăm și o consolare a celor ce trăiesc în iluzii. Știu, sunt rău). Pe scurt, adevăr grăiește citatul ăsta.
- “a bird and a fish may fall in love. but where will they live?” Pentru cei ce caută răspunsuri la întrebarea asta, dacă se vrea, peștele poate sta la suprafață, iar pasărea îi poate livra câte o râmă. Cu alte cuvinte, dacă se vrea, se poate. Punct. Întrebarea e dacă se merită. (da, cred că și dragostea are un preț. nu neapărat unul material).
- “things simply happen, and as we cannot anticipate them, we cannot stop them from happening. so things just happen. as much as annoying it seems to be, as simple it is.” – asta îmi amintește de o vecină care e cu sticla la gură zi de zi deși e cu sănătatea la pământ și doctorii i-au făcut tot felul de implanturi pe cord ca să mai poată trăi, și bea de se rupe fără să-i pese, și aia mai trăiește încă 20 de ani și pe mine mă calcă unu’ pe trecerea de pietoni. (asta-i varianta hardcore). Varianta soft: când mergi la o nuntă și ți se rupe un toc, sau te trăznește un idiot în trafic și după aia tre’ să-ți pierzi timpul prin service-uri, cu șpăgi și bani cheltuiți, să nu te mai enervezi. Puiuții mei, ce e să se întâmple, se întâmplă. Enervatul e useless. Știu, știu, ar fi fost fain dacă mama omida ar fi existat pe bune. Dar, nu.
- “Joaca si ultima carte, nimeni n-a zburat vreodata fara, a incerca macar… / Usa se deschide numai daca bati in ea…” – acesta e un vers dintr-o melodie cunoscută de mulți. Cred că nu mai are nevoie de explicații suplimentare, e pe cât se poate de adevărat. Până nu încerci, nu știi rezultatul fie el final.
- “Nu poti sa condamni pe nimeni pentru ceea ce simte pentru cineva, indiferent cine ar fi acea persoana!” – dacă nu mă înșel, Daniel Goleman a scris o carte numită “Inteligență emoțională”. Ce spune citatul de mai sus, nu mi se mai pare viabil mai ales după numeroasele experiențe simțitele pe propria piele. Am văzut oameni care pur și simplu nu pot să renunțe la cineva chit că au trecut ani de zile sau persoana în cauză îi ignoră în repetate rânduri, sau mai mult de atât, se poartă într-un mod jenibil (jenant+penibil). Cred că și în dragoste, trebuie să înveți să iubești cu cap, sau ceva mai bun de atât ca să nu te limitezi – să nu-ți pierzi capul. Să nu-ți scape pământul de sub picioare la modul general. Ca să te mai ai măcar tu pe tine, atunci când el/ea te lasă, iar toți prietenii tăi te-au/i-ai lăsat tu cu mult timp înainte. Așa că da, o să-mi permit să arăt cu degetul spre acela ce-și bea paharele prin cafenele plângând după iubirea mult așteptată și pierdută. Postura de victimă nu face decât să te degradeze mai tare. Unde vă e demnitatea de sine oameni buni?
- “Visez ceea ce pot realiza! iar cand devine realitate… e un vis implinit!” – ăsta e principiul după care trăiesc. Și lucrul ce-mi confera satisfacția, atunci când mai bifez o hârtiuță pe dulap.
- “Vinovat este cel care poate schimba lucrurile in bine. Vinovat este atata vreme cat nu o face.” – asta e cu schepsis (iar). Chestia asta ar fi valabilă într-o societate ideală în care toată lumea ajută pe toată lumea și fiecare vrea ca cel de lângă el să o ducă cel puțin la fel de bine ca el. (mă rog, aici dacă vorbim de partea profesional-financiară). Sună bine ca și citat, dar când te gândești că în societatea de astăzi unii ajung să se simtă vinovați vis-a-vis de sine dacă nu fac ceva să schimbe lucrurile în rău. Să moară capra vecinului. Și pe lângă asta, în acest mapamond, toate au un preț. Fie el material sau nu.
- “de ce asa complicat daca ar putea fi asa usor….” – oh, bullshit. Cine zice că în viață lucrurile sunt simple? Cine?! Să ridice o mână. Și ultimul dar nu cel din urmă:
- “Nu avem voie sa lasam totul la voia intamplarii, asa cum nu avem voie sa ne inecam. Inoata!” – nu mai are nevoie de explicații suplimentare. Și atunci când te saturi să faci ceva dar totuși știi că poți dar tu vrei să abandonezi doar pentru că te-ai săturat, nu ești decât un mare fraier.
Asta ca să văd (și) eu, cât de mult îl schimbă pe om anumite experiențe. Mai am momente când mă apuc și-mi recitesc blogul, și-mi observ evoluția. Și te gândești “așa eram acum 2-3 ani, și așa sunt acum”. La fel și cu citatele. Te lovești de anumite lucruri de care poate nu-ți dai seama ce influență au asupra ta, ca să te trezești zicând după luni și ani… uite eu am scris, dar parcă nu sunt eu. Și-auzi, credeam că viața e simplă… hm!
Dacă aș putea să mă întorc în trecut să-mi spun un singur lucru, acela ar fi un preferat vers și anume: copile nu fii prost, orașul e departe…
