Tocmai m-am intors de la un Mega-Extra-Party. 03:29 AM…
Am crezut pentru un moment ca e cazul doar sa ma arunc in pat si sa nu mai fac altceva, desi multe lucruri inca imi cotrobaiau mintea… pana cand putinul constient care mai functiona la acea ora a exclamat: Opreste-te! De dormit mai dormi… scrie ceea ce simti acum!
Pot sa zic ca a fost o petrecere reusita. O petrecere in care m-am simtit bine, in care m-am eliberat de toate retinerile pe care le-am acumulat dealungul timpului… si probabil o ultima petrecere sarbatorita inainte sa plec din tara. (La Multi Ani D. !). M-am mai distrat asa, ultima oara in 2007, la majoratul verisoarei mele care anul viitor va fi mireasa (ce trece timpul)… Toate peste toate, se pare ca majoratele ruleaza
Anyway, dupa cum spuneam, se pare ca distractia a atins limitele ce-mi conturasera asteptarile inainte sa ajung acolo. Multe felicitari, multi “La multi ani”, multa multa bautura, mult fum, mult intuneric si in acelasi timp… multe umbre, care conturau atmosfera in cele mai mici detalii… oameni dansand trup langa trup, dragoste la distanta… (milimetrii), ecouri in simple cuvinte (“Bad Boys, bad boys…”) si putina chimie pe langa “fizica” care-si facuse locul printre fiintele ce agitau aerul in incapere; soapte fierbinti spuse in durerosul zgomot ce parca alinau dorintele sau le amplificau, miscari ce te provoaca cu fiecare beat si priviri in ochii sclipind pe intensul intuneric…
Jack e cu tine, blonda a carei mana o strangi cu dorinta iti zambeste si totul pare rupt din basm… (o stare de spirit). Totul pare PERFECT si nu, nu vrei sa te mai intorci acasa… nici macar nu-i cunosti pe strainii care te asteapta acolo. (casa?!)
Uiti de tine, simti niste unghii pe gat si o puternica ameteala ce pare a fi dorinta… si parca, parca ti-ai atins scopul, esti implinit… (ca la 20 de ani, nu?)
COST? 6 ore “bonus”. (O mica aventura). Te trezesti cu zorii printre ochii tai rosii si nu poti sa-ti dai seama unde esti. Te uiti in dreapta ta, si vezi o fiinta de care iti amintesti in vag… singurul flash pe care il ai e… “Buna, eu sunt Alisa… ” ce parca, s-a intamplat ieri. Inchizi ochii inca odata, sperand ca visezi, si ii deschizi din nou… e aceeasi Alisa… (Alisa? si “gandesti cu voce tare”…) la care ea se intoarce usor si-ti sopteste la ureche “ai fost extraordinar aseara…”, si acolo ti se prabuseste imperiul… inchizii ochii, tintesti privirea spre tavan si nu-ti vine sa crezi ce-ai auzit… (si nu, nu te bucuri). Te simti mai murdar ca niciodata, intorci capul si tot stomacul ti se intoarce pe dos… la care creatura ce aseara era minunata sare ca arsa… te simti bine? Si intorci capul din nou… iti e scarba de tine si constiinta ta e inca acolo.
Incerci sa te intinzi si sa-ti spui incontinuu “E ok, e ok…”, si simti telefonul vibrand sub perna… “Puiuţu’… Calling!” Si inca odata imperiul tau se prabuseste; Privesti telefonul incontinuu si nici tu nu stii daca vrei sa raspunzi sau nu… “Apel Terminat, Tastatura blocata. 12 apeluri nepreluate, 1 singur numar. 4 Mesaje”. Si acum incepi sa te intrebi, unde-i visul de aseara? Cuvintele ce le auzi din dreapta ta, parca trec pe langa tine. Nu intraznesti sa vezi care e singurul numar care te-a apelat de 12 ori toata noaptea, si speri ca cele 4 mesaje pe care le-ai primit sunt de la Serviciu Clienti, reamintindu-ti ca nu ti-ai platit factura. Si totusi, astea sunt dorintele tale, ce nu mai coincid cu cele de aseara.
A fost frumos… 6 ore. 6 ore, in care ti-ai distrus singur inaltele ziduri pe care le-ai cladit dealungul timpului. Te ridici din pat si nu vezi nimic in jurul tau; Singurul lucru pe care-l cauti e oglinda, sa te convingi tu pe tine, ca intradevar…. esti tu cel ce e in fata ochilor tai. Pentru un moment incepi sa crezi in basme, si deja te vezi in filme. Ajungi disperat in fata oglinzii si ai vrea sa nu te recunosti. Deja pare prea multa drama; timp in care straina din dreapta ta apare pe usa si-ti spune “Iubitule, esti bine?”. Intorci capul spre ea, si habar nu ai cine e… nu stii decat ca o cheama, Alisa. Te uiti din nou in oglinda, si incepi sa razi… Asta nu poti fi tu, asta nu ti se poate intampla tie.
Grabit, iti iei hainele pe tine, cheile de pe noptiera si te indrepti spre iesire, dar culmea, nici masina ta nu mai e acolo. Trebuie sa fie un vis, trebuie sa fie vis… te uiti in jurul tau si toti iti zambesc vorbind lucruri ce nu iti sunt decat straine chiar de sunt adresate la persoana ta si par imposibile… desi ei incearca sa le dea o tenta pozitiva:
“Prietenul tau… nu iti amintesti? L-ai rugat sa-ti duca masina acasa aseara…”; si tu? Nu iti amintesti nimic. Alergi spre primul taxi care-ti iese in cale, te urci in el disperat, si vine banala replica: unde doriti sa mergeti? Si tu exclami grabit, acasa!
Nici constientul tau, nici sub si nici inconstientul tau nu mai e cu tine. Buimac si cu inima in gat ajungi pe meleagurile ce Jack nu le (mai) stia aseara. Nu nimeresti cheile, si cu mana tremuranda incerci cu disperare sa elimini singurul lucru ce te mai desparte de ceea ce iubesti… (Iubesti?!), timp in care, usa parca se deschide singura. Ridici capul din pamant, si o zaresti…
Cu ochii in lacrimi, iti sare in brate si-ti striga numele plangand. Pui mic, pui mic, esti bine… esti bine, esti aici! Cu capul ei plangand pe umerii tai, te simti cel mai groaznic om de pe pamant. Fiinta ce si-ar da si viata pentru tine, crede cu totul altceva fata de ceea ce urmeaza tu sa ii spui… O privesti in ochi si nu-ti vine sa crezi; lacrimile din ochii ei par imposibile comparand ceea ce crede ea, cu ceea ce tie nu iti vine sa crezi ca s-a intamplat. Si ultimul gram de sinceritate ce ti-a mai ramas, te indeamna sa-i spui… ceea ce ea n-ar fi vrut, n-ar fi crezut ca o sa auda vreodata…
Cea care te iubea, te astepta acasa…
Si tu? Si tu ce-ai ales? Cand ai gresit? Si nici timpul si nici amintirea nu mai e cu tine. De intrebi disperat, de ce ai facut-o si unde ti-a fost aseara constiinta ce parca acum nu iti mai da pace. Erai puternic, sigur (sigur?) pe tine, si lumea era a ta… dar nu, nu a meritat.
Ai da timpul inapoi ca toti ceilalti ce au facut asta, tocmai pentru ca ai mai auzit finalul asta si nu, nu credeai ca o sa ti se intample tie. Esti la fel ca toti ceilalti… si nimic nu te mai consoleaza. Si acum, priveste-o in ochi… spune-i! E tarziu, e sfarsit… aici va fi sfarsitul vostru. Pentru ca asa ai vrut sa fii, la fel ca toti ceilalti. In spatele dramei, nu ai nicio scuza. E a fost cu tine, tu ai fost cel care a ales…
Ramai singur straine, zarurile au fost aruncate; Tu ai fost cel ce a ales, consoleaza-te ca asta esti, si ca ai ales ceea ce ti se cuvinte. Nu meriti nimic mai putin, si nimic mai bine. Cu durere in suflet, asta esti; ai ales ceea ce e cel mai bine, pentru tine…
This was your best; now learn to surrender…
Nota: personajele prezentate in text au caracter fictiv.
Acum te iubesc si mai mult!:))